Convenzione CMR a Ginevra

CMR Convenzione di Ginevra è una convenzione che tutti i vettori devono osservare.

19 maggio 1956 Convenzione relativa al contratto di trasporto

merci internazionale su strada, firmato a Ginevra (CMR *)

forma sintetica il 03-Jul-2006. Questo atto è stato creato utilizzando la tecnologia agisce SintACT®-sintetici. tecnologia SintACT® strumenti sintetici sono marchi di EON programmazione.

(On atto 25-mar-1981 è stata regolata Protocollo del 1978 ) (On strumento 06-Dec-1972 è stata ratificata decreto 451/1972 )

preambolo

Le parti contraenti riconoscono l'utilità di regolare in modo uniforme le condizioni del trasporto internazionale di merci su strada, in particolare per quanto riguarda i documenti utilizzati per il trasporto e trasporti responsabilità,

Hanno convenuto quanto segue:

CAPITOLO I: portata Arte. 1

1. La presente Convenzione si applica a qualsiasi contratto di trasporto di merci su strada, a titolo oneroso nei veicoli, quando il luogo di prendere le merci e il luogo designato per la consegna, come sono indicati nel contratto, si trovano in due paesi diversi, di cui almeno uno è contrarre paese, indipendentemente dal domicilio e la nazionalità delle parti.

2.Ai fini della presente Convenzione, “veicoli” si intendono i veicoli a motore, veicoli articolati, rimorchi e semirimorchi, come definiti dall'articolo 4 della Convenzione sulla circolazione stradale del 19 settembre 1949.
3. La presente convenzione si applica anche se il trasporto nel suo ambito sono condotte dallo Stato o da istituti o organizzazioni governative.

4. Questa convenzione non si applica a:
un) trasporti effettuati nelle convenzioni postali internazionali; b) trasporti sepoltura;
c) Per mobili reinsediamento.

5. Le parti contraenti si impegnano a non apportare eventuali modifiche al presente convenzione da apposite convenzioni tra due o più di essi, putindu-è ancora sotto il suo traffico disposizioni di frontiera o l'autorizzazione ad utilizzare il documento di accompagnamento del carico Rappresentante in carrozza esclusivamente loro territori.

Arte. 2

1. Daca vehiculul continind marfuri este transportat pe o parte a parcursului, pe mare, cale ferata, cale navigabila interioara sau aeriana, fara descarcarea marfii din vehicul, cu exceptia aplicarii eventuale a dispozitiilor articolului 14, prezenta conventie se aplica pentru intregul transport. Totusi, in masura in care s-a dovedit ca o pierdere, o avarie sau o intirziere la eliberarea marfii, care a survenit in cursul transportului cu un altfel de transport decit cel rutier, nu a fost cauzata de o actiune sau omisiune a transportatorului rutier si ca provine dintr-un fapt care nu a putut sa se produca decit in cursul si din cauza transportului nerutier, raspunderea transportatorului rutier nu este determinata de prezenta conventie, ci de felul in care raspunderea transportatorului nerutier ar fi fost determinata daca un contract de transport ar fi fost incheiat intre expeditor si transportatorul nerutier numai pentru transportul marfii, conform prevederilor legale privind transportul de marfuri printr-un alt fel de transport decit cel rutier. Cu toate acestea, in lipsa unor astfel de prevederi, raspunderea transportatorului rutier va fi determinata de prezenta conventie.

2. Se il trasportatore è sia vettore e non su strada, la sua responsabilità è determinata anche dalle disposizioni del paragrafo 1 come se la sua funzione di strada e non stradali la sua funzione deve essere eseguita da due persone diverse.

CAPITOLO II: Le persone responsabili della portante Arte. 3

Ai fini della presente convenzione, il vettore responsabile per le proprie azioni e le omissioni di azioni e le omissioni dei suoi delegati e qualsiasi altro persone di cui si fa uso di trasporto se tale dipendente o la persona che agisce nell'esercizio delle loro funzioni.

CAPITOLO III: Conclusione ed esecuzione del contratto di trasporto

Arte. 4

contratto del campione di trasporto è la lettera di vettura. La mancanza, l'irregolarità o la perdita della lettera di vettura non pregiudicano l'esistenza o la validità del contratto di trasporto, che rimane soggetto alle disposizioni della presente Convenzione.

Arte. 5

1. Lettera di Vettura è redatto in tre originali firmati dal mittente e il trasportatore, queste firme poter essere stampati o sostituiti dai timbri del mittente e il vettore, se la legge del paese in cui è disegnata la lettera carrozza permessi. La prima copia deve essere consegnato al mittente, la seconda accompagna la merce e il terzo deve essere conservato dal vettore.

2. Se il trasporto merci deve essere caricato in diversi veicoli, o se si tratta di diversi tipi di beni o più lotti distinti, lo spedizioniere o al vettore può chiedere preparazione delle lettere di vettura per ogni veicolo usato, o per ogni tipo di merce o lotto di merci.

Arte. 6

1. Polizza di carico deve contenere le seguenti informazioni: un) data e luogo di sua preparazione;

b) il nome e l'indirizzo del mittente;
c) nome e indirizzo del vettore;
d) luogo e data di ricevimento della merce e il luogo designato per la consegna.
e) nome e indirizzo;
f) Nome attuale della natura e il tipo di carico contenitori e merci pericolose, la generalmente riconosciuto;
g) numero dei colli, i contrassegni speciali ei numeri;
h) exrpimata o peso o quantità delle merci lordo;
io) spese di trasporto (spese di trasporto prt, i dazi doganali e gli altri oneri sostenuti a contratto e fino a rilascio);
j) istruzioni necessarie per la dogana e le altre formalità;
K) indicazione che il trasporto è soggetto istituito ed ogni clausola contraria.

2. Se del caso, la lettera di vettura deve inoltre contenere il seguente: un) divieto trasbordo;
b) oneri che il mittente si impegna a pagare;
c) importo totale rimborsato applicata alla consegna;

d) valore dichiarato dei beni e l'importo che rappresenta speciale interesse alla consegna; e) Istruzioni per l'emittente al vettore in materia di assicurazione delle merci;
f) Ha convenuto periodo in cui il trasporto deve essere eseguito;
g) elenco dei documenti consegnati al vettore.

3. Le parti possono entrare nella lettera di vettura alcuna indicazione che essi ritengono opportuno.

Arte. 7

1. Il mittente è responsabile di tutti i costi ei danni causati al vettore perché ineactitatii o guasto:

un) indicazioni di cui all'articolo 6, comma 1 b), d), e), f), g), h) ej); b) indicazioni di cui all'articolo 6, paragrafo 2;

c) eventuali altre indicazioni o istruzioni fornite da quest'ultimo per consentire la lettera di vettura o per essere inserito in essa.

2. Se, su richiesta del mittente, il vettore entra nella lettera di vettura le indicazioni di cui al paragrafo 1 del presente articolo, sono considerati, fino a prova contraria, che ha agito in nome del mittente.
3. Se la lettera di trasporto non contiene le informazioni richieste ai sensi dell'articolo 6 § 1 k), il vettore è responsabile di tutti i costi e danni che possono incorrere la persona autorizzata a disporre delle merci a causa di questa omissione.

Arte. 8

1. Al ricevimento della merce, il vettore deve verificare:

un) esattezza delle indicazioni della lettera di vettura riguardanti il ​​numero di pacchetti, così come la marcatura e il loro numero;
b) Lo stato apparente della merce e del suo imballaggio.

2. Se il vettore non ha mezzi ragionevoli di controllare l'esattezza delle dichiarazioni di cui al comma 1) del presente articolo, egli iscriversi nelle riserve lettera di vettura deve essere giustificata. Essa dovrebbe anche motivare eventuali riserve si fanno sulla condizione apparente della merce e del suo imballaggio. Queste riserve non impegnano il mittente a meno che non abbia espressamente accettato la lettera di vettura.

3. Il mittente può chiedere al vettore per controllare il peso lordo dei beni o la quantità altrimenti espressa. Egli può anche richiedere la verifica delle quote di contenuti. Il vettore può rivendicare il costo di verifica. risultati della verifica devono essere registrati nella lettera di vettura.

Arte. 9

1. Lettera di Vettura è la prova, fino a prova contraria, i termini del contratto e ricevimento della merce da parte del vettore.
2. In assenza di registrazione nelle riserve lettera di vettura da parte del vettore, si presume che i beni e il loro confezionamento in buone condizioni apparenti al ricevimento da parte del vettore e il numero dei colli, così come i marchi ed i numeri corrispondevano con le affermazioni contenute nella lettera di carrozza.

Arte. 10

Il mittente è responsabile nei confronti del corriere per danni a persone, materiali o altre merci, nonché per le spese causate dal difetto dell'imballaggio della merce, a meno che il difetto, che sia evidente o noto al corriere al momento del ricevimento della merce, non abbia riserve. Questo.

Arte. 11

1. Al fine di completare le formalità doganali e altre che devono essere espletate prima dello svincolo delle merci, lo speditore deve allegare alla lettera di vettura o mettere a disposizione del corriere i documenti necessari e fornire tutte le informazioni richieste. 2. Il corriere non è tenuto a verificare se questi documenti e informazioni siano accurati o sufficienti. Il mittente è responsabile nei confronti del corriere per tutti i danni che possono derivare dalla mancanza, dall'insufficienza o dall'irregolarità di questi documenti e informazioni, a meno che la colpa non sia del corriere. 3.Il vettore è responsabile in qualità di commissario per le conseguenze della perdita o dell'uso non corretto dei documenti menzionati nella lettera di vettura e che lo accompagnano o gli sono stati consegnati; tuttavia, la compensazione addebitata non deve superare quella che sarebbe dovuta in caso di perdita della merce.

Arte. 12

1. Lo speditore ha il diritto di disporre della merce, in particolare di chiedere al corriere di interrompere il trasporto, di cambiare il luogo previsto per il rilascio o di rilasciare la merce a un altro destinatario diverso da quello indicato nella lettera di vettura.
2. Tale diritto si estingue quando la seconda copia della lettera di vettura viene consegnata al destinatario o se riceve il diritto di cui all'articolo 13, paragrafo 1; da quel momento, il corriere deve rispettare gli ordini del destinatario.

3. Il diritto di disporre, tuttavia, appartiene al destinatario dal momento della stesura della lettera di vettura, se il mittente menziona questo effetto in questa lettera.
4. Se, nell'esercizio del suo diritto di disporre, il destinatario ordina il rilascio della merce a un'altra persona, non può designare altri destinatari.

5. L'esercizio del diritto di disposizione è soggetto alle seguenti condizioni:

un) lo speditore o, nel caso indicato al paragrafo 3 del presente articolo, il destinatario, che desidera esercitare tale diritto, deve presentare la prima copia della lettera di vettura, sulla quale devono essere scritte le nuove istruzioni impartite al corriere e risarcire il corriere per spese e il danno causato dall'esecuzione di queste istruzioni;

b) l'esecuzione di queste istruzioni deve essere possibile quando le istruzioni raggiungono la persona che deve eseguirle e non deve impedire il normale funzionamento dell'impegno del vettore né danneggiare gli speditori o i destinatari di altre spedizioni;

c) le istruzioni non devono mai avere l'effetto di dividere il trasporto.

6. Se, a causa delle disposizioni del paragrafo 5, lettera b), del presente articolo, il corriere non è in grado di eseguire le istruzioni ricevute, deve informare immediatamente la persona che le ha impartite.
7. Il corriere che non esegue le istruzioni fornite alle condizioni previste dal presente articolo o che ha rispettato queste istruzioni senza aver richiesto la presentazione della prima copia della lettera di vettura sarà responsabile nei confronti di chi ha il diritto di chiedere la copertura per questo danno.

Arte. 13

1. All'arrivo della merce nel luogo previsto per il rilascio, il destinatario ha il diritto di chiedere che gli venga restituita la seconda copia della lettera di vettura e che la merce venga liberata a titolo di ricevuta di ritorno. Se la perdita della merce è accertata o se la merce non è arrivata alla scadenza del periodo di cui all'articolo 19, il destinatario è autorizzato a reclamare per suo conto dal vettore i diritti derivanti dal contratto di trasporto. 2.Il destinatario che invoca i diritti a lui concessi dal paragrafo 1 del presente articolo, è tenuto a pagare i crediti risultanti dalla lettera di vettura. In caso di contestazione, il corriere non è tenuto a liberare la merce a meno che il destinatario non abbia depositato un deposito.

Arte. 14

1.Se, per qualsiasi motivo, l'esecuzione del contratto alle condizioni stabilite nella lettera di vettura è o diventa impossibile prima che la merce arrivi nel luogo previsto per lo svincolo, il corriere è tenuto a chiedere istruzioni alla persona autorizzata a disporre della merce in conformità dell'articolo 12. .

2. Tuttavia, se le circostanze consentono che il trasporto avvenga in condizioni diverse da quelle previste nella lettera di vettura e se il vettore non è stato in grado di ottenere istruzioni tempestive dalla persona autorizzata a disporre della merce in conformità dell'articolo 12, deve prendere che li considera nel migliore interesse della persona che ha il diritto di disporre della merce.

Arte. 15

1. Se dopo l'arrivo della merce nel luogo di destinazione vi sono impedimenti al rilascio, il corriere richiede istruzioni al mittente. Se il destinatario rifiuta la merce, lo speditore ha il diritto di disporne, senza presentare la prima copia della lettera di vettura.

2. Anche se ha rifiutato la merce, il destinatario può in qualsiasi momento richiederne il rilascio a condizione che il corriere non abbia ricevuto istruzioni contrarie dal mittente.

3. Se l'impedimento al rilascio delle merci si verifica dopo che il destinatario, conformemente al suo diritto di cui all'articolo 12, paragrafo 3, ha ordinato il rilascio delle merci a un'altra persona, il destinatario sostituisce lo speditore e il destinatario un'altra persona alla domanda paragrafi 1 e 2 sopra.

Arte. 16

1.Il corriere rinuncia al diritto al rimborso delle spese relative alla richiesta di istruzioni o quelle determinate dall'esecuzione delle istruzioni ricevute, a condizione che tali spese non siano la conseguenza della sua colpa.
2. In cazurile indicate in articolul 14 paragraful 1 si in articolul 15, transportatorul poate sa descarce imediat marfa in contul persoanei care are dreptul sa dispuna de aceasta; dupa aceasta descarcare, transportul este considerat terminat. Transportatorul isi asuma atunci pastrarea marfii. El poate totodata sa incredinteze marfa unui tert si nu este atunci raspunzator decit de alegerea judicioasa a acestui tert. Marfa ramine grevata de creantele rezultind din scriosarea de trasura si de toate celelalte cheltuieli.

3. Transportatorul poate sa procedeze la vinzarea marfii fara sa astepte instructiuni de la persoana care are dreptul sa dispuna, cind natura perisabila a marfii sau starea ei o justifica sau cind cheltuielile pentru pastrare sint disproportionate fata de valoarea marfii. In celelalte cazuri el poate, de asemnea, proceda la vinzarea marfii, daca, intr-un termen rezonabil, el

nu a primit din partea persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa instructiuni contrarii a caror executare ii poate fi ceruta in mod echitabil.
4. Daca marfa a fost vinduta in baza dispozitiilor prezentului articol, suma obtinuta din vinzare trebuie pusa la dispozitia persoanei care are dreptul de a dispune de marfa, minus cheltuielile care greveaza marfa. Daca aceste cheltuieli sint mai mari decit suma obtinuta din vinzare, transportatorul are dreptul la diferenta.

5. Procedura utilizata in caz de vinzare este determinata de legea sau de uzantele locului unde se gaseste marfa.

CAPITOLUL IV: responsabilità del vettore Art. 17

1. Transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau pentru avarie, produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cit si pentru intirzierea in eliberare.
2. Trasportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intirzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultind dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni.

3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea vehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat vehiculul sau a prepusilor acesteia.
4. Tinind cont de articolul 18 paragrafele 2 pana la 5, transportatorul este exonerat de raspundere daca pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre urmatoarele fapte:

un) folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenita intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea detrasura;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni sau avarie, cind aceste marfuri nu sint ambalate sau sint rau ambalate;

c)manipularea, incarcarea, stivuirea sau descarcarea marfii de catre expeditor sau destinatar sau de catre persoane care actioneaza in contul expeditorului sau al destinatarului;
d) natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insesi naturii lor, fie la pierderea totala sau partiala, fie la avarie in special prin spargere, reugina, deteriorare interna si spontana, uscare, curgere, pierdere normala sau prin actiunea insectelor sau a rozatoarelor;

e) insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;

f) transportul de animale vii.

5. Daca in baza prezentului articol, transportatorul nu raspunde de unii factori care au cauzat dauna, raspunderea sa nu este angajata decit in masura in care factorii de care el raspunde, in baza prezentului articol, au contribuit la dauna.

Art. 18

1. Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberarii a avut drept cauza unul dintre factorii prevazuti in articolul 17 paragraful 2 incumba transportatorului.
2. Cind transportatorul stabileste ca, tinind seama de circumstantele de fapt, pierderea sau avaria a putut sa rezulte din unu sau mai multe riscuri particulare prevazute in articolul 17 paragraful 4, exista prezumtia ca ea a rezultat din aceasta cauza. Cel in drept poate totusi sa faca dovada ca dauna nu a avut drept cauza in intregime sau partial unul dintre aceste riscuri.

3. Prezumtia aratata mai sus nu este aplicabila in cazul prevazut de articolul 17 paragraful 4 a), daca este vorba de o pierdere anormala sau o pierdere de colete.
4. Daca transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat in vederea protejarii marfurilor impotriva influentei caldurii, a frigului, a variatiilor de temperatura sau a umiditatii aerului, transportatorul nu poate inova beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 d) decit daca face dovada ca toate masurile care ii incumba, tinind cont de circumstante, au fost luate in ceea ce priveste alegerea, intretinerea si folosirea acestor amenajari si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.

5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 f) decit daca face dovada ca toate masurile careii incumba in mod normal, tinind cont de circumstante, au fost luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.

Art. 19

Se considera intirziere la eliberare atunci cind marfa nu a fost eliberata in termenul convenit sau, daca nu a fost convenit un termen, atunci cind durata efectiva a transportatorului depaseste timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, tinindu-se cont de circumstante si, printre altele, in cazul unei incarcari partiale, de timpul necesar pentru ambalarea unei incarcaturi complete in conditii normale.

Art. 20

1. Cel in drept poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta alte dovezi, cind aceasta nu a fost eliberata in termen de 30 de zile de la expirarea teremnului convenit sau, daca nu a fost convenit un asemena termen, in termen de 60 zile de la primirea marfii de catre transportator.

2.Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara, in scris, sa fie incunostintat imediat, in cazul in care marfa ar fi gasit in cursul anului care urmeaza platii despagubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se comunica in scris.

3.In termen de 30 zile de la primirea unei atari incunostintari cel in drept poate cere ca marfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultind din scrisoarea de trasura si contra restituirii despagubirii primite, deducindu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse in aceasta despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru intirzierea la elibarare prevazuta in articolul 23 si, dupa caz, in articolul 26.

4. In cazul lipsei fie a cererii prevazute in paragraful 2, fie a instructiunilro date in termenul de 30 de zile prevazut in paragraful 3, sau daca marfa a fost gasita dupa un an de la plata despagubirii, transportatorul poate dispune de aceasta, confrom legislatiei locului unde se gaseste marfa.

Art. 21

Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea sumei ramburs care ar fi trebuit sa fie perceputa de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului de transport, transportatorul este obligat sa despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, fara a fi prejudiciat in dreptul sau in regres impotriva destinatarului.

Art. 22

1. Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el ii semnaleaza acestuia natura exacta a pericolului pe care marfurile il prezinta si ii indica eventual precautiile care trebuie luate. In cazul cind aceasta semnalare nu a fost consemnata in scrisoarea detrasura, sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a avut cunostinta de natura exacta a pericolului pe care il prezenta transportul marfurilor sus-emntionate revine expeditorului sau destinatarului.

2. Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de catre transportator in conditiile prevazute de paragraful 1 al prezentului articol pot fi, in orice moment si in orice loc, descarcate, distruse sau facute inofensive de catre transportator, fara nici o despagubire; expeditorul este in plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunele rezultind din predarea la transport a acestor marfuri sau pentru transportul lor.

Art. 23

1.Cind, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, este pusa in sarcina transportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta despagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si in momentul primirii acesteia pentru transport.

2. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau , in lipsa acestuia, pe baza pretului curent a pietei, sau, in lipsa amindurora, pe baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel si de aceeasi calitate.
3. Totusi, cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de greutate bruta lipsa. Prin franc se intelege francul-aur, cu greutatea de 10/31 grame si continut de finete de 0,900.

3. Totusi, despagubirea nu poate depasi 8,33unitati de cont pe kg de greutate bruta lipsa. (la data 25-Mar-1981 Capitol IV, art. 23, punctul 3. modificat de Capitol I, art. 2, alin. (1), punctul 1. din Protocollo del 1978 )

4. In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului marfii, in totalitate in caz de pierdere totala si proportional in caz de pierdere partiala; alte daune-interese pentru pierdere nu sint datorate.
5. In caz de intirziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta intirziere a rezultat un prejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca daune care nu pot depasi pretul transportului.

6. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decit in caz de declarare a valorii marfii sau de declarare de interes special la predare, conform articolelor 24 si 26.
7. Unitatea de cont mentionata in prezenta conventie este Dreptul special de tragere (D.S.T.), asa cum este definit de Fondul Monetar International. Suma mentionata in Paragraful 3 al prezentului articol se converteste in moneda nationala a statului al carui tribunal examineaza litigiul, pe baza valorii acestei monede la data judecarii sau la data adoptata de comun acord de catre parti. Valoarea in Dreptul special de tragere a monedei nationale a unui stat care este membru al Fondului Monetar International se calculeaza conform metodei de evaluare folosita de Fondul Monetar International la data respectiva pentru propriile sale operatii si tranzacti.Valoarea in dreptul special de tragere a monedei nationale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar International se calculeaza dupa modul stabilit de acest stat.

8. Totusi, un stat care nu este membru al Fondului Monetar International si a carui legislatie nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 7 al prezentului articol poate, in momentul ratificarii sau al aderarii la Protocolul la C.M.R.,sau in oricare moment ulterior, sa declare ca limita responsabilitatii prevazute la paragraful 3 al prezentului articol si aplicabila pe teritoriul sau este fixata la 25 unitati monetare. Unitatea monetara la care se refera prezentul paragraf corespunde cu 10/31 grame aur fin, co titlul de 900 miimi. Convertirea in moneda nationala a sumei indicate in prezentul paragraf se efectueaza conformlegislatiei statului in cauza.

9. Calculul mentionat in ultima fraza a paragrafului 7 si convertirea mentionata in paragraful 8 ale prezentului articol trebuie facute astfel incit sa exprime in moneda nationala a statului, pe cit posibil, aceeasi valoare reala ca aceea exprimata in unitati de cont la paragraful 3 al prezentului articol. La depunerea instrumentului mentionat la art. 3 al Protocolului la C.M.R. si de fiecare data cind intervine o schimbare in metoda lor de calcul sau in valoarea monedei lor nationale in raport cu unitatea de cont sau cu unitatea monetara, statele comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite metoda lor de calcul, conform paragrafului 7, sau rezultatele convertirii, conform paragrafului 8 ale prezentului articol, dupa caz.

(la data 25-Mar-1981 Capitol IV, art. 23, punctul 6. completat de Capitol I, art. 2, alin. (1), punctul 2. din Protocollo del 1978 )

Art. 24

Expeditorul poate sa declare in scrisoarea de trasura, contra platii unui supliment de pret convenit, o valoare a marfii care depaseste limita mentionata in paragraful 3 al articolului 23 si, in acest caz, valoarea declarata inlocuieste aceasta limita.

Art. 25

1. In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii, calculata pe baza valorii stabilite in conformitate cu articolul 23 paragraful 1,1 si 4.
2. Totusi, despagubirea nu poate sa depaseasca:

un) daca totalul executiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita in caz de pierdere totala;

b)daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui platita in caz de pierdere a partii depreciate.

Art. 26

1. Expeditorul poate fixa, facind mentiunea respectiva in scrisoarea de trasura si contra platii unui supliment de pret stabilit convenit, suma care reprezinta un interes special la eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii si pentru cazul depasirii termenului convenit. 2.Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi cerutaindependent de despagubirile prevazute in articolele 23,24 si 25 si pina la concurenta contravalorii interesului declarat- o despagubire egala cu paguba suplimentara pentru care s-a facut dovada.

Art. 27

1. Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste dobinzi, calculate la 5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau, daca nu a existat o reclamatie, din ziua introducerii actiunii in justitie.
2. Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sint exprimate in moneda tarii in care se cere plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii despagubirii.

Art. 28

1. In cazurile in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau intirzierea survenita in cursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii extracontractuale, transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea sa sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.

2.In cazul cind, pentru pierdere, avarie sau intirziere intervine raspunderea extracontractuala a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul raspunde potrivit prevederilor articolului 3, aceasta persoana poate, de asemenea, sa se prevaleze de dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea transportatorului sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.

Art. 29

1. Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol care exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost provocata din dolul sau sau dintr-o culpa care ii este imputabila si care, in conformitate cu legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cu un dol.

2. Acelasi lucru este valabil si daca faptele savirsite cu dol sau culpa sint ale prepusilor transportatorului sau ale oricarei alte persoane la serviciile carora el recurge pentru executarea transportului, daca acesti prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiunii lor. In acest caz, prepusii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prvala, in ceea ce priveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol, mentionate in paragraful 1.

CAPITOLUL V: reclami e Art. 30

1. Daca destinatarul a primit marfa fara sa fi constatat starea ei in contradictoriu cu transportatorul sau daca cel mai tirziu in momentul eliberarii, cind este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau in termen de 7 zile de la data eliberarii, in afara de duminici si sarbatori legale, cind este vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a facut rezerve transportatorului, indicind natura generala a pierderii sau avariei, se prezuma, pina la proba contrarie, ca a primit marfa in starea descrisa in scrisoare de trasura. Rezervele aratate mai sus trebuie sa fie facute in scris daca este vorba de pierderi sau de avarii neaparente. 2.Daca starea marfii a fost constatata in mod contradictoriu de catre destinatar si transportator, dovada contrarie rezultatului acestei constatari nu poate fi facuta decit daca este vorba de pierderi sau de avarii neaparente si daca destinatarul a adresat rezervele sale in scris transportatorului in termen de 7 zile, in afara duminicilor si a sarbatorilor legale, de la data acestei constatari.

3. O depasire a termenului de eliberare poate da loc la despagubiri numai daca a fost adresata o rezerva in scris, in termen de 21 de zile de la data punerii marfii la dispozitia destinatarului.
4. Data eliberarii sau, dupa caz, cea a constatarii sau cea a punerii marfii la dispozitie nu se include in termenele prevazute in prezentul articol.

5.Transportatorul si destinatarul trebuie sa-si acorde in mod reciproc toate inlesnirile rezonabile pentru constatarile si verificarile necesare.

Art. 31

1. Pentru toate litigiile decurgind din transporturile supuse prezentei, conventii, reclamantul poate sa sesizez, in afara organelor de jurisdictie ale tarilor contractante, desemnate de comun acord de catre parti, organele de jurisdictie din tara pe teritoriul careia:

un) se afla resedinta obisnuita a piritului, sediul sau principal sau sucursala ori agentia prin intermediul careia contractul de transport a fost incheiat; sau
b) este situat locul preluarii marfurilor sau a celui prevazut pentru eliberarea marfurilor, si nu poate sesiza decit aceste organe de jurisdictie.

2. Daca in cazul unui litigiu din cele aratate la paragraful 1 din prezentul articol este in curs de judecata o actiune la un organ de jurisdictie competent potrivit prevederilor acestui paragraf sau daca intr-un asemenea litigiu s-a pronuntat o hotarire de catre un astfel de organ de jurisdictie, nu mai poate fi introdusa o noua actiune pentru aceeasi cauza intre aceleasi parti cu exceptia cazului in care hotarirea organului de jurisdictie la care a fost introdusa prima actiune nu este susceptibila de a fi executata in tara in care este introdusa noua actiune.

3. Daca intr-un litigiu prevazut in paragraful 1 din prezentul articol o hotarire data de un organ de jurisdictie al unei tari contractante a devenit executorie in aceasta rara, ea devine de asemenea executorie in fiecare dintre celelalte tari contractante, imediat dupa indeplinirea fomralitatilor prevazute in acest scop in tara interesata. Aceste formalitati nu pot duce la o revizuire a cauzei.

4.Dispozitiile paragrafului 3 din prezentul articol se aplica hotaririlor pronuntate contradictoriu, celor pronuntate in lipsa si tranzactiilor judiciare, dar nu se aplica hotaririlor judecatoresti care sint, cu executie proviorie, nici hotaririlor prin care se acorda, in afara cheltuielilor de judecata, daune-interese impotriva unui reclamant ca urmare a respingerii totale sau partiale a actiunii sale.

5.Pentru asigurarea platii cheltuielilor ocazionate de actiunile in justitie, cauzate de trnasporturile supuse prezentei conventii, nu se poate solicita cautiune cetatenilor tarilor contractante care isi au domiciliul sau un sediu in una dintre aceste tari.

Art. 32

1. Actiunile derivind din transporturile supuse prezentei conventii se prescriu in termen de un an. Totusi, in caz de dol sau de culpa considerata de legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat ca echivalenta cu dolul, termenul de prescriptie este de 3 ani. Termenul de prescriptie curge:

un) in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intirziere, din ziua in care marfa a fost eliberata;
b) in caz de pierdere totala,incepind de la a treizecea zi dupa expirarea termenului conventi sau, daca nu a fost convenit nici un termen, incepind de la a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator;

c) in toate celelate cazuri, incepind de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport.

Ziua indicata mai sus ca punct de plecare al prescriptiei actiunii nu este cuprinsa in termen.

2. O reclamatie scrisa suspenda prescriptia pina in ziua in care transportatorul respinge reclamatia in scris si restituie documentele care erau anexate. In caz de acceptare partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia cursul sau decit pentru partea din reclamatie care ramine litigioasa. Dovada primirii reclamatiei sau a raspunsului si a restituirii documentelor cade in sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare avind acelasi obiect nu suspenda prescriptia.

3.Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 de mai sus, suspendarea prescriptiei este reglementata potrivit legii tarii careia ii apartie organul de jurisdictie sesizat. Aceasta prevedere se aplica si in cazul intreruperii prescriptiei.
4. Actiunea prescrisa nu mai poate fi exercitata nici sub forma de cerere reconventionala sau de exceptie.

Art. 33

Contractul de transport poate sa contina o clauza atribuind competenta unui tribunal arbitral, cu conditia ca aceasta clauza sa prevada ca tribunalul arbitral va aplica dispozitiile prezentei conventii.

CAPITOLUL VI: Disposizioni relative al trasporto effettuato da vettori successivi

Art. 34

Daca un traansport care face obiectul unui contract unic este executat in mod succesiv de catre mai multi transportatori rutieri, fiecare dintre acestia isi asuma raspunderea executarii transportului total; transportatorul al doilea si fiecare dintre transportatorii urmatori
devenind, prin primirea de catre ei a marfii si a scrisorii de transura, parti la contract, in

conditiile prevazute in scrisoarea de trasura.

Art. 35

1. Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent ii remite acestuia o confirmare de primire datata si semnata. El trebuie sa-si inscrie numele si adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trasura. Daca este cazul, el completeaza pe acest exemplar, cit si pe confirmarea de primire, rezervele sale de natura celor prevazute in articolul 8 paragraful 2.

2. Dispozitiile articolului 9 se aplica relatiilor dintre transportatorii succesivi. Art. 36

Atit timp cit nu este vorba de o cerere reconventionala sau de o exceptie formulata in fata unei instante, referitoare la o actiune intemeiata pe acelasi contract de transport, actiunea privind raspunderea pentru pierdere, avarie sau intirziere nu poate fi intreptata decit impotriva primului transportator, ultimului transportator sau transportatorului care a executat partea din transport pe parcursul caruia s-a produs faptul care a cauzat pierderea, avaria sau intirzierea; actiunea poate fi indreptata in acelasi timp impotriva mai multora dintre acesti transportatori.

Art. 37

Transportatorul care a platit despagubiri, inconformitate cu dispozitiile prezentei conventii, are dreptul de regres, pentru suma platita, impreuna cu dobinzile si cheltuielile suportate, contra transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport conform dispozitiilor urmatoare:

un)transportatorul prin fapta caruia s-a produs pabuga trebuie sa suporte singur despagubirea platita de el sau de un alt transportator;
b) daca paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai multi transportatori, fiecare dintre ei trebuie sa plateasca o suma proportionala cu partea sa de raspundere; daca evaluarea partilor de raspundere este imposibila, fiecare dintre ei este raspunzator proportional cu partea de remunerare a transportului care ii revine;

c) daca nu se poate stabili care dintre transportatori raspunde pentru paguba, despagubirea se repartizeaza intre toti transportatorii, in proportia fixata la litera b.

Art. 38

Daca unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despagubire care ii incumba si pe care nu a platit-o se repartizeaza intre toti celilalti transportatori, proportional cu remunerarea lor.

Art. 39

1. Transportatorul impotriva caruia se exercita un regres potrivit prevederilor articolelor 37 si 38 nu poate contesta valabilitatea platii efectuate de catre transportatorul care exercita regresul, daca despagubirea a fost stabilita prin hotarire judecatoreasca, cu conditia sa fi fost informat legal asupra procesului si sa fi avut posibilitatea sa intervina. 2.Transportatorul care voieste sa exercite dreptul sau in regres poate sa-l formuleze inaintea tribunalului competent al tarii in care unul dintre transportatorii interesari isi are resedinta obisnuita, sediul sau principal sau sucursala ori agentia prin intermeidul careia a fost incheiat contractul de transport. Regresul poate fi exercitat impotriva tuturor trnasportatorilor interesati, printr-o singura actiune.

3. Dispozitiile articolului 31 paragrafele 3 si 4 se aplica hotaririlor judecatoresti privind actiunile in regres prevazute in articolele 37 si 38.
4. Dispozitiile articolului 32 sint aplicabile actiunilor in regres intre transportatori. Totusi, prescriptia curge fie din ziua pronuntarii unei hotariri judecatoresti definitive, prin care se fixeaza despagubirile care urmeaza sa fie platite in virtutea dispozitiilor prezentei conventii, fie, in cazul in care o astfel de hotarire nu exista, incepind din ziua platii efective.

Art. 40

Transportatorii sint liberi sa convina intre ei asupra unor dispozitii derogatorii de la cele prevazute in articolele 37 si 38.

CAPITOLUL VII: Nullità di clausole in contrasto con la Convenzione Art. 41

1. Sub rezerva dispozitiilor aritcolului 40, este nula si fara nici un efect orice stipulatie care, direct sau indirect, ar deroga de la dispozitiile prezentei conventii. Nulitatea unor astfel de stipulatii nu atrage nulitatea celorlalte prevederi ale contractului.
2. In special vor fi nule toate clauzele prin care s-ar ceda transportatorului beneficiul asigurarii marfii sau orice alta clauza analoaga, ca si orice clauza care schimba sarcina probei.

CAPITOLUL VIII: disposizioni finali Art. 42

1.Prezenta conventie este deschisa pentru semnare sau aderare tarilor membre ale Comisiei Economice pentru Europa si tarilor admise la comisia cu titlu consultativ conform paragrafului 8 al mandatului acestei comisii.
2. Tarile susceptibile sa participe la anumite lucrari ale Comisiei Economice pentru Europa, conform paragrafului 11 al mandatului acestei comisii, pot deveni parti contractante la prezenta conventie, aderind la ea dupa intrarea in vigoare.

3. Conventia va fi deschisa pentru semnare pina la 31 august 1956 inclusiv. Dupa aceasta data, ea va fi deschisa pentru aderare.
4. Prezenta conventie va fi ratificata.
5. Ratificarea sau aderarea va fi efectuata prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.

Art. 43

1. Prezenta conventie va intra in vigoare in a nouazecea zi dupa ce cinci dintre tarile mentionate in paragraful 1 al articolului 42 vor fi depus instrumentul de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare tara care o va ratifica sau adera la ea dupa ce cinci tari vor fi depus instrumentul de ratificare sau de aderare, prezenta conventie va intra in vigoare in a nouazecea zi dupa depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare a tarii respective.

Art. 44

1.Fiecare parte contractanta va putea denunta prezenta conventie printr-o notificare adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Denuntarea va intra in vigoare la 12 luni de la data primirii notificarii de denuntare de catre secretarul general.

Art. 45

Daca dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii numarul partilor contractante va scadea, ca urmare a denuntarilor, la mai putin de cinci, prezenta conventie va inceta sa mai fie in vigoare, incepind cu data la care ultima dintre aceste denuntari va deveni valabila.

Art. 46

1. Orice tara va putea, in momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare sau la orice data ulterioara, sa declare, prin notificare adresata secretarului general alOrganizatiei Natiunilor Unite, ca prezenta conventie va fi aplicabila, la totalitatea sau numai la o parte a teritoriilor pe care le reprezinta pe plan international. Conventia va fi aplicabila teritoriului sau teritoriilor mentionate in notificare dupa a nouazecea zi din momentul primirii acestei notificari de catre secretarul general sau, daca la aceasta data conventia inca nu a intrat in vigoare, de la data intrarii sale in viogare.

2. Orice tara care va fi facut, conform paragrafului precedent, o declaratie avind drept efect aplicarea acestei conventii pe un teritoriu pe care ea il reprezinta pe plan international, va putea, conform articolului 44, sa denunte conventia in ceea ce priveste numitul teritoriu.

Art. 47

Orice litigiu intre doua sau mai multe parti contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, pe care partile nu au putut sa-l reglementeze prin tratative sau prin alt mijloc, va putea fi adus, la cererea oricareia dintre partile contractante interesate, inaintea Curtii Internationale de Justitie, pentru a fi solutionate de aceasta.

Art. 48

1. Fiecare parte contractanta va putea, in momentul cind va semna sau ratifica prezenta conventie sau va adera la ea, sa declare ca ea nu se considera legata de prevederile articolului 47 al conventiei. Celelalte parti contractante nu vor fi legate prin articolul 47 fata

de orice parte contractanta care a formulat o astfel de rezerva.
2. Orice parte contractanta care a formulat o rezerva conform paragrafului 1 va putea in

orice moment sa ridice aceasta rezerva printr-o notificare aderesata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Nici o alta rezerva la prezenta conventie nu va fi admisa.

Art. 49

1. Dupa ce prezenta conventie va fi fost in vigoare timp de 3 ani, orice parte contractanta va putea, prin notificare adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, sa ceara convocarea unei conferinte cu scopul de arevizui prezenta conventie. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor partilor contractante si va convoca o conferinta de revizuire daca, intr-un termen de 4 luni de la data notificarii adresate de el, cel putin un sfert din numarul partilor contractante ii notifica acordul lor fata de aceasta cerere.

2. Daca o conferinta este convocata conform paragrafului precedent, secretarul general va instiinta despre aceasta toate partile contractante si le va invita sa prezinte, in termen de 3 luni, propuneri care ar dori sa fie examinate de conferinta. Secretarul general va comunica tuturor partilor contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum si textul acestor propuneri, cel mai tirziu pina la 3 luni inainte de deschiderea conferintei.

3. Secretarul general va invita la orice conferinta convocata conform prezentului articol toate tarile la care se refera paragraful 1 al articolului 42, precum si tarile devenite parti contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 42.

Art. 50

In afara de ntotificarile prevazute in articolul 49, secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite vanotifica tarilor vizate de paragraful 1 al articolului 42, cit si tarilor devenite parti contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 42:
un) ratificarile si aderarile conform articolului 42;

b) datele intrarii in vigoare a prezentei conventii, in conformitate cu articolul 43; c) denuntarile conform articolului 44;
d) abrogarea prezentei conventii conform articolului 45;
e) notificarile primite ocnform articolului 46;

f) declaratiile si notificarile primtie conform paragrafelor 1 si 2 ale articolului 48. Art. 51

Dupa 31 august 1956, originalul prezentei conventii va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va trimite copii certificate fiecareia dintre tarile vizate in paragrafele 1 si 2 ale articolului 42.

Drept care subsemnatii , valabil imputerniciti, ausemnat prezenta conventie.

Incheiata la Geneva, la nouasprezece mai una mie nouasute cincizeci si sase, intr-un singur exemplar, in limbile engleza si franceza, ambele texte avind aceeasi valabilitate.

-****-

ANEXA: PROTOCOL DE SEMNATURA

In momentul semnarii Conventiei referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele, subsemnatii, valabil imputerniciti, au convenit asupra urmatoarelor declaratii si precizari:
1. Prezenta conventie nu se aplica transporturilor intre Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord si Republica Irlandei.

2. La articolul 1, paragraful 4:

Subsemnatii se angajeaza sa trateze incheierea de conventii referitoare la contractul pentru transportul efectelor de stramutare si la contractul de transport combinat.

Drept care subsemnatii, valabil imputerniciti, au semnat prezentulprotocol.

Intocmit la Geneva, la nouasprezece mai una mie nouasute cincizeci si sase, intr-un singur exemplar, in limbile engleza si franceza, amindoua textele avind aceeasi valabilitate.